Alexe, care vazuse totul se repezi si ea in tren luand telefonul Amaliei cu ea... Dupa multe ore de plans, Amii se opri suspinand.Alexe, vazand.o intra in compartiment cu ea si ii arata telefonul:
•Ma scuzati, acesta este telefonul dumneavoastra?
Dar Amii era mult prea ingandurata si suparata ca sa o asculte.Nici nu i.a dat importanta fetei. Dar Alexe, nu se lasa asa usor.Si o mai intreba odata:
• Acesta este telefonul dumeavoastra?
Amii se intoarse cu ochii plini de lacrimi, ii zambi si dadu din cap ca da, este telefonul ei. Amii uitandu.se la telefon, nu la persoana care i.l gasise isi sterse lacrimile. Fara sa vrea isi ridica privirea tot mai mult pentru a vedea cine este persoana care i.a inapoiat telefonul. Vazand ca persoana care i.a inapoiat telefonul este intocmai Alexe, Amii uita de supararea pe care Alexe i.o facuse si.i sarii de gat. Alexe se bucura ca a putut s.o ajute.
• Amii, eu la statia urmatoare cobor.Nu am bilet si nu vreau sa am surprize.
• Stai, am eu bani de bilet, vii cu mine.
• Nu, nu pot sa.ti folosesc banii..
• Nici eu nu nu te.am pus sa.mi aduci telefonul, cu toate ca nu ti.am raspuns la telefon.Nu erai obligata sa mi.l aduci.
• Stiu, am facut.o pentru ca suntem prietene... Dar nu sunt obligata nici sa accept sa calatoresc pe banii tai.
• Da` ma... Nu mor pentru 3 lei biletul. Deci tine.i si la urmatoarea statie ne dam jos si.ti cumpar bilet.
• Bine... [spuse Alexe bucuroasa,dar si vinovata in acelasi timp]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu