Inocenta ♥ part. I

                 Incepuse sa ploua. Carina isi deschise umbrela colorata si se plimba de.alungul unui pod.Ploaia o deprima, era trista si avea sufletul intunecat. Era una din acele zile, pe care toti au, cand sunt deprimati si fara chef.Dar ea, insa avea MOTIVE intemeiate : Moartea tatalui sau.Nu l.a cunoscut niciodata.A murit cand ea avea doar 2 ani. Acum parca nu mai era ea ci orice alta fiinta. Se plimba pe strazile pustii. Ici colo cate un trecator grabit, dar ea plangea si... nu mai mergea nicaieri. Vedea cupluri sarutandu.se, imbratisandu.se, dar ea nu stia ce e dragostea. Desi avea 15 ani, nu a avut pana acum nici un iubit. Ii se parea ca plansul o incetinea, asa ca s.a asezat pe o bordura, privind trecatorii.
                 In fata ei, aparu un baiat, care se aseza langa ea s.o intrebe de ce plange. Ea ii raspunse:
                                   •Cum e sa ai tata? [plangand in continuare]
                                   •E foarte frumos, tatal meu este unul din cei mai buni prieteni ai mei. raspunse el... ingandurat...
          Ea incepu sa planga si mai tare. Baiatul, linistiind.o o intreba:
                                  • Dar tu nu ai tata? 
                                  • Nu, nu mai am. A murit acum 13 ani. Nu l.am cunoscut niciodata.
                                  • Condoleante, sincer chiar nu stiam. [Zise schimbandu.se la fata]
                                  • Multumesc. 
       Baiatul o intreba unde sta si o conduse pana in scara blocului ei. Ea ii multumi din inima, iar el ii ceru numarul de telefon pentru a mai vorbi.Nu a trecut mult timp de la desprartirea celor doi, ca baiatul a si sunat.o sa vada cum se simte. Ea se bucura de telefon si ii spuse ca acum e ceva mai bine, sa nu.si mai faca griji. Dar baiatul o iubea si nu.i putea spune chiar asa...